h1

„vorba lui Iisus: Eu sunt picat din cer.”

Aprilie 6, 2010

autentificare.

bine-ai revenit!

hmm.

seamana… nu rasare.

lipsa mea nu are scuze, dar are motive intemeiate. fiti fara griji! nu o sa le insir ca un blogger pios. n-am cum.

insa cateva lucruri sunt sigure, dupa cateva luni de mestecat gume si frunzarit carti fara sfarsit (a se intelege cu nerusinare, fara a le termina).

invitata la o piesa de teatru contemporan, am zis PAS. parol, nu merg la teatru cu putoi. am recunoscut ca sunt atat de limitata incat iubesc numai si numai unul: teatrul cu monstri sacri. gen Egoistul, cu Radu Beligan. in plus, m-as fi simtit atat de… nelalocul meu.

si… adevarul e ca…

nu ma las de fumat. punct.

nu mai pot sa fiu copywriter. pentru ca nu am si eu „locul meu”.

nu mai beau bere. pentru ca am renuntat la burta.

nu mai tin discursuri. le-am uitat undeva pe toate.

nu mai militez impotriva jocurile RPG pentru PC. unele au un storyline fantastic. de aici si cartile fara sfarsit 😀

nu-mi mai caut job. ma va gasi el pe mine.

nu mai cant la dush. am inundat vecinii.

nu mai port blugi. nu merg cu fustele.

nu mai citesc carti bune. inca astept ca unul din prietenii mei sa scrie una geniala, unde eu sa fiu „cea care a reusit in viata”. si sa am dedicatia.

nu mai mananc la masa. am mutat-o pe canapea.

nu merg la sala ca sa ma perindez pe langa aparate ca matza pe la picioarele mesei. ma simt atat de

„victorioasa” dupa ce ma ridic de pe bicicleta si nu am cazut in genunchi dupa x km.

nu mai fumez slimuri. nu sunt de nasul meu.

sunt din ce in ce mai convinsa ca am undeva, departe, pe cineva care-mi va imprumuta intr-o zi hamacul. si casuta din dotare.

nu mai fac ordine. le dau.

prefer linistea. inca tot nu mi-am luat TV.

nu mai merg la filme 3D. ma sperie.

nu ma mai rebelizez impotriva glichurilor din advertising. am realizat ca, defapt,  stiu prea putine despre aceasta lume.

sunt incuiata. pe dinauntru!

in rest, numa’ bine!

seruuus!

Anunțuri
h1

cariere de piatra pentru bolovani! part 1

Februarie 3, 2010

h1

vedem noi, mai incolo…

Ianuarie 20, 2010

in cautarea „ei” merita sa alergi toata viata.

trenul anului trecut a avut o calatorie mocaneasca, inceata, cu mici opriri pentru noi calatori preocupati cu desagile si zilele ce aveau sa vina.

nu poposeau mult, unii schimbau o vorba-doua, altii ma onorau cu invataminte si cuvinte aurite, insa nici unul nu a ramas.

unii ma vizitau in duminici, cand soarele era la zenit, altii imi trimiteau vorba de departe.

 am avut o calatorie linistita uneori. insa nu am gasit ce cautam.

in anul ce a venit am pornit la drum fara desaga, fara oameni care urca si coboara, fara cunoscuti care intra in vorba, fara calatori bucalati si rosii in obraji.

cineva a tras semnalul de alarma mai devreme decat m-am asteptat. intotdeauna se gaseste cineva care trage semnalul de alarma, iar anul asta s-a grabit. nici nu am apucat sa imbuc ceva… nici sa ma asez si sa ma uit cu strangere de inima la biletul din mana cum mai mereu fac.

am coborat in plin camp.

nici nu am apucat sa-mi incalzesc mainile.

ciu ciuuu!

h1

ce inseamna cand varza murata are pe ea pete ca de nisip

Decembrie 30, 2009

-iarta-ma, doamne, ca am pacatuit!

-spune-mi, fiica mea, ce ai gresit…?

-am scris pe blog intre sarbatori….

-(in timp ce se cauta prin buzunare dupa o guma de mestecat cu aroma de fragute) domnul e in concediu, la ski. de data asta trece neobservata miscarea ta eronata…

-perfect!

-ai un foc?

-….

din aceeasi categorie a sensurilor care pentru unii muritori fac mai mult sens decat pentru ceilalti capabili sa dea ortu’, mai jos sunt search wordurile care au facut valva in concediu pentru a-mi intina (cu sau fara voie) mie tinda pisiceasca:

in acelasi spirit al dreptatii divine, m-am gandit ca… de ce as face eu mai mult sens in a le buchisi vorbe marete si intelepte? pentru cine sa ma  zbat io?

nu mai bine faci tu un platouas? zic si eu…

h1

cuplul de nisip brand-consumator

Decembrie 7, 2009

recent am fost la o conferinta care a batut spre cuvantare despre consumator.

oricine orice mi-ar spune acum si ‘orilacate’ conferinte as merge, din pacate sunt in acel moment in care am deja un mod de-a vedea lucrurile, al meu, sa zicem, nu neaparat cel mai bun.

am auzit multe versiuni ale mitului consumator-brand sau consumator-marketer, sau, consumator- curva de agentie, daca mi-e cu ingaduinta.

insa un lucru e sigur.

relatia aceasta este intr-un impas, iar sansele de-a iesi la liman sunt la fel de reale pe cat ar fi sansele unui cuplu aflat la varsta mijlocie sa reaprinda ‘torta’.

in aceasta relatie, consumatorul e femeia, ea cea casnica, cu statutul ei de cacat, care mananca bataie si ce mai apuca, care viseaza sa ajunga liderul recunoscut al gruparii extremiste de vecine care au descoperit manusa de bucatarie, ea cea pe care o poti muta doar intr-un spatiu fizic limitat: din bucatarie in baie, din baie in dormitor, din dormitor in bucatarie, ocazional pe balcon.

marketerul, advertiserul, sau cum doriti sa il numiti e masculul. cu parul de pe piept aferent, cu chelie si burta si cu chiloti in carouri, cu delicate fade’uri si umbre lasate de timp. el invarte banul ‘in casa asta’, el viseaza la mai mult, din ce in ce mai mult mustar pe maiou si bere langa canapea.

vedeti voi, relatia asta este aparent moarta.

daaar! ea invie pe ici, pe colo cu o mustrare, cu o palma de atentionare la momentul potrivit sau preventiv.

el mai lasa de la el si isi aminteste din cand in cand numele ei, iar ea, uneori isi ridica sortul… lasandu-l pe el sa o descopere in adevarata’i splendoare.

si uite’asa decurge viata de cuplu consumator-marketer.

advertiserul nu apreciaza indestul consumatorul, deci nu ii stie adevarata valoare.

advertiserul nu cunoaste destul consumatorul, deci nu comunica cum ar trebui.

advertiserul ar trebui sa cunoasca nevoile consumatorului, ce ii place, ce nu ii place, unde’l gadila si unde’i face placere.

totusi, cei doi sunt si vor fi intr-o relatie stabila, in ciuda felului hraparet de’a fi al marketerului si in ciuda comorii ascunse in manusa de bucatarie a consumatorului.

(poza de aici)

h1

vesti din micul paris

Decembrie 1, 2009

dupa cum ziceam intr-un post la 5 trecute fix, Art&Copy” e  un film documentar despre publicitate si inspiratie. va fi proiectat pentru prima data in Romania, la initiativa agentiei Eventures. joi, 3 decembrie, incepand cu ora 20.00, la Fratelli Studios (str. Glodeni nr. 1-3), va avea loc vizionarea in premiera a documentarului.

noroc ca am facut cu ou si cu otet subiectul in sine ca m-am si trezit cu o invitatie la eveniment, taman la bucuresti!

„Suntem de la agentia de publicitate care a adus filmul si organizeaza evenimentul! Ne numim Eventures. Te asteptam oficial! Adrian Horobet”

hopa!

taman acum, cu 2 zile inainte, doamnelor si domnilor! adicatelea eu, asa mai mai pisiceste, scrisai un harticol „interesant”, numa’ bun sa ma duca la bucale. asa o fi, ca tare le ziceti cu foc! daca nu e cu suparare, m-oi infatisa la domnii imbracati frumos de la intrare si oi grai numele meu. numai asa, sa mi-l vad pe invitatie 😀

daca tot am grait interesant…

ura si la gara!

 

 

h1

doua de’un fel

Noiembrie 18, 2009

mi-ar fi placut sa le am ca idei.

ma multumesc sa le savurez deocamdata.

sun un copyriter prost. dar ma straduiesc.

ta ta, Clarice!