in mod normal si logic, nu as fi deschis subiectul acesta, stiind foarte bine cat de mult a fost dezbatut anterior.
insa cazurile in care eu, personal, ma bat de situatii in care clientul nu are notiunea de BT, si de multe ori, unii oameni de agentie nu au foarte bine inradacinat acest concept, sunt, din nefericire, prea multe la numar. pana aici nimic tragic.
sa luam un caz concret.
exista un oarecare personaj care isi doreste acel produs si anume mapa de prezentare, cea mai raspandita din regnul ei.
ok. veste buna: au de munca si designerii, si accountul, si copy-ul pe ici pe colo, iar agentia are, teoretic, numai de castigat, ca sa nu mai vorbesc de tipografia- furnizor.
se face o oferta de pret, e de bun simt, se trimite comanda de proiect si se primeste semnata si stampilata de catre client. perfect. acesta e momentul in care se incepe munca propriu-zisa. se primesc informatiile necesare de la client, se fac propuneri de layout, se accepta, se comenteaza, se modifica, se completeaza, se bibileste,se vocifereaza, se poleieste. din nou, numa’ bine. se ajunge la o varianta finala accepatata bilateral, cu greu, ce-i drept.
se face corectura continut si forma: texte, informatii, date de contact, detalii, imagini, TOT, si se trimite clientului pentru BT. dansul citeste, nu citeste, are dioptrii mari/ mici, note mici la citire in scoala, nu i-au placut niciodata cartile, nu conteaza. ai primit BT-ul, dai in productie pentru ca, news flash! ai si un deadline. cand e totul gata si ai in mana mapa, gasesti o greseala, un cacat de caciulita la o litera, o liniuta, o cifra gresita. e! acum se cauta tapul ispasitor.
eee! gresit. clientul si-a dat acordul pe ultima varianta. e drama lui daca nu a observat greseala. bineinteles, tu, ca agentie faci tot posibilul sa nu ii dai un material cu erori. dar, oricand se poate gresi. exact, gresi. de aceea s-a inventat notiunea de BT, pentru a se stabili clar cine are responsabilitatea in cazuri de acest gen: clientul, nu prostul de copywriter agresat in cur, nu managerul de proiect super stresat si nedormit, nu sexosul de account, nu directorul general, nu tanti de servici! pentru ca vor fi intotdeauna cazuri in care se va incerca punerea in carca a daunei cuiva mai prost de felul lui. prost in sensul de „s-a trezit cu niste responsabilitati in spinare care, initial, il flateaza, apoi il sperie ca naiba si il depasesc.” din pacate, inca mai sunt agentii care traiesc fain frumos si dorm bine noaptea pentru ca gasesc mereu cate un tap ispasitor in propria ograda, doamne fereste sa fie vina clientului si sa faca botic! giu giu!
iata cum stau lucrurile intr-o lume cel putin normala:
BTul nu e o jignire la adresa clientului. e o notiune cat se poate de naturala, care face ca lucrurile sa functioneze. poate fi o solutie de aparare a agentiei just in case, poate fi un instrument care il determina pe nenea client sa aleaga o alta relatie de colaborare. asta e. toti facem compromisuri la un moment dat, dar a renunta la notiunea de BT e ca si cum te-ai pisa impotriva vantului. o poti face daca te „manca rau”, but don’t act surprised after.
Pisicesque's Blog 